EXCLUSIV: Viața văzută ALTFEL – Elle.ro

Când mi-a trecut prin cap prima oară ideea unui astfel de proiect, nu am știut la ce să mă aștept. Nu știam dacă o să găsesc femei dornice să participe la el, ce povești de viață o să descopăr sau dacă o să găsesc cuvintele potrivite pentru a pune pe hârtie o experiență cu o încărcătură emoțională atât de mare. Știam doar că vreau și că trebuie să fac asta. De ce? Nu demult primisem un e-mail de la o cititoare care ne spunea că găsește un aliat puternic în noi și că își dorește să avem cât mai multe ediții responsabile pentru generațiile care urmează.

Tu, eu, mama ta, mama mea, vecinul de la trei sau colegul de birou, toți suntem responsabili pentru viitorul celor care urmează și pentru forma pe care societatea o va lua în următorii ani. Cred că trăim vremuri în care a ignora o realitate nu mai este o opțiune, a nu spune lucrurilor pe nume înseamnă trădare, a nu accepta ceva ce e diferit de tine e o formă de mutilare a ființei umane. Nu sunt o idealistă când afirm asta și nu încerc să creionez o societate utopică. E vorba de o stare de normalitate în care, atunci când părinții vor fi întrebați de către copiii lor dacă se pot juca cu fetița cu sindrom Down, nu vor reacționa ca și când ea ar avea o boală contagioasă și nimeni nu ar trebui să stea în preajma ei.  Când adolescentele vor răsfoi o revistă glossy, nu își mai vor urî corpul pentru că nu arată ca al unui model. Sau când, la școală, copilul în scaun rulant nu va mai fi privit ca un exponat bizar. Sunt oamenii din jurul nostru, fie că vrem să acceptăm asta, fie că nu. Sunt oameni ca fiecare dintre noi, cu trăiri, cu sentimente, cu angoase, cu suferințe sau bucurii. Oameni care nu mai pot fi stigmatizați sau reduși la o singură caracteristică, oameni care, de cele mai multe ori, ascund…