Pacienții cu afecțiuni cardiovasculare își amână frecvent vizita la stomatolog, o decizie cu consecințe grave asupra sănătății orale. Dr. Ionuț Leahu avertizează că această amânare accelerează inflamațiile, infecțiile și poate duce, în final, la pierderea dinților. Legătura dintre sănătatea inimii și cea orală este una directă și adesea ignorată.
O legătură periculoasă și ignorată
Conexiunea dintre sănătatea cardiovasculară și cea dentară funcționează în ambele sensuri. Bolile de inimă predispun pacienții la afecțiuni stomatologice, iar problemele dentare pot influența negativ starea inimii. La baza acestei legături stau inflamația cronică, bacteriile prezente în focarele orale și factorii de risc comuni. Când un pacient cu istoric cardiac necesită o reabilitare dentară, cazul trebuie tratat cu o atenție specială, respectând un context medical complex.
De ce se ajunge la pierderea dinților
Persoanele care suferă de boli de inimă prezintă un cumul de factori ce accelerează degradarea danturii. Vizitele la dentist sunt amânate din cauza oboselii sau a altor priorități medicale. La acestea se adaugă afecțiuni precum diabetul, fumatul sau chiar uscăciunea gurii provocată de anumite tratamente. Toți acești factori cresc riscul de carii și infecții. Simptome precum sângerările gingivale la periaj sau respirația neplăcută sunt adesea trecute cu vederea, deși reprezintă semnale de alarmă. Boala parodontală poate evolua silențios, fără durere, pentru o perioadă lungă, ajungând în stadii avansate la mobilitate dentară și, inevitabil, la pierderea dinților.
„Nu e normal ca gingiile să sângereze! Inflamația gingivală și parodontală poate evolua în timp fără durere, iar la pacienții cu boli cronice, orice inflamație persistentă contează. Din acest motiv, prevenția trebuie luată în serios. Nimic complicat, doar controale regulate și igienizări, ca să nu ajungem la infecții repetate și extracții. Iar când se ajunge la extracții și reabilitări dentare, este nevoie de un protocol croit pe nevoile specifice ale acestor pacienți”, spune Dr. Ionuț Leahu, medic stomatolog.
Implantul dentar la pacienții cardiaci o abordare diferită
Pentru pacienții care și-au pierdut deja dinții, implantologia modernă oferă soluții complete pentru a reda funcționalitatea și confortul. În cazul pacienților cu afecțiuni cronice, procedura este însă diferită. Succesul tratamentului nu depinde de o singură intervenție, ci de un plan corect, structurat pe etape, care ia în considerare starea generală de sănătate a pacientului.
„Nu începem cu implantul dentar, începem cu pacientul. Pentru pacientul cu afecțiune cardiovasculară, tratamentul dentar trebuie să se coreleze în primul rând cu diagnosticul și medicația (de exemplu, antiagregante sau anticoagulante). De aceea, în cazurile care implică intervenții invazive sau reabilitări complexe, colaborarea dintre stomatolog și cardiolog devine esențială. Trebuie gândit în echipă. Nu e vorba doar despre contextul dentar, local, ci despre tot contextul medical: diagnosticul, riscurile și medicația”, subliniază Dr. Ionuț Leahu.
Reguli simple pentru siguranța pacientului
Cele mai multe complicații apar fie din cauza amânării excesive a controalelor, fie din cauza unor intervenții realizate rapid, care ignoră contextul medical. Un pacient cu afecțiuni cardiovasculare trebuie să cunoască câteva reguli esențiale înainte de a merge la dentist.
În primul rând, este obligatoriu să comunice medicului stomatolog diagnosticul exact și tratamentul pe care îl urmează, inclusiv intervențiile anterioare, cum ar fi montarea unui stent sau a unei valve, alături de lista completă de medicamente. O altă regulă de aur este să nu oprească niciodată medicația anticoagulantă sau antiagregantă fără o decizie medicală coordonată între cardiolog și stomatolog. De asemenea, administrarea preventivă a unui antibiotic pentru endocardită nu este o regulă generală, ci se recomandă doar în situații specifice, pentru pacienți cu risc înalt, decizia aparținând exclusiv medicului. Dacă există inflamație gingivală, aceasta trebuie tratată înainte de orice reconstrucție, deoarece o reabilitare pe un fond inflamator crește riscul de eșec.
