După o așteptare de 20 de ani, continuarea filmului „Diavolul se îmbracă de la Prada” a ajuns în cinematografe, reunind distribuția originală. Primele recenzii indică o primire pozitivă, filmul având în prezent un rating de 74% pe platforma Rotten Tomatoes.
O nouă eră pentru Runway
Acțiunea noului film le regăsește pe Miranda Priestly (Meryl Streep) și Andy Sachs (Anne Hathaway) într-un context complet nou. Cele două încearcă să salveze relevanța revistei Runway în plină eră digitală, o luptă directă contra declinului publicațiilor tipărite. Pentru a reuși în acest demers, ele apelează la ajutorul lui Emily (Emily Blunt), care a avansat și acum ocupă funcția de director la o casă de modă de lux. Distribuției originale i se alătură nume noi, precum Justin Theroux, Kenneth Branagh și Simone Ashley. O absență notabilă este cea a lui Adrian Grenier, actorul care l-a interpretat pe Nate, iubitul lui Andy în primul film.
Eleganță, stil și o chimie intactă
Criticii sunt de acord că unul dintre punctele forte ale continuării este chimia dintre actorii principali, care rămâne la fel de puternică. Beth Webb de la revista Empire laudă performanțele, notând că „Hathaway își menține amabilitatea curajoasă, în ciuda faptului că personajul ei devine mai obosit de lume, în timp ce simțul umorului și sclipirile de vulnerabilitate ale lui Blunt salvează filmul de la a părea prea serios”.
Performanța lui Meryl Streep în rolul Mirandei Priestly este din nou un element central. „În epicentrul său, Streep ne lasă să pătrundem puțin mai adânc în psihicul Mirandei, fără a-și pierde acea evazivitate magnetică. Puterea ei supraviețuiește intactă”, adaugă Webb. Această opinie este susținută și de David Rooney de la The Hollywood Reporter, care afirmă: „Toți cei patru actori principali reintră în pielea personajelor lor cu ușurință și se plimbă în ținute fabuloase.” Verdictul său este direct, descriind filmul ca fiind „mai puțin o comedie despre locul de muncă și mai mult un cuier pentru haine, ridicat la un alt nivel de o distribuție elegantă.”
Repetiție sau nostalgie binevenită?
Nu toți criticii sunt convinși că scenariul aduce suficiente elemente noi pentru a justifica pe deplin continuarea. Anumite voci consideră că filmul se bazează prea mult pe formula care a consacrat producția originală. Într-o analiză pentru USA Today, Brian Truitt subliniază exact acest aspect: „Ceea ce acest Diavol nu are nevoie, totuși, este să reia atât de multe puncte din intrigă și atât de multă direcție narativă din primul film.”
El argumentează că unele fire narative par prea familiare și se simt ca o reluare a unor teme deja explorate. „Este plăcut să le vezi pe Streep și Hathaway jucându-se una cu cealaltă, dar faptul că Andy trebuie să muncească din nou atât de mult pentru a o câștiga pe Miranda se simte pur și simplu repetitiv,” explică Truitt. Cu toate acestea, dinamica dintre personajele Andy și Emily este considerată un punct forte, care reușește să compenseze pentru elementele mai puțin reușite ale scenariului.
Oglinda unei lumi în schimbare
Dincolo de modă și dialogurile ascuțite, filmul explorează o temă actuală: transformarea industriei media. Perspectiva este uneori sumbră, dar realistă. David Fear de la Rolling Stone oferă o interpretare dură: „Pentru jurnaliști, acesta este un film de groază, indiferent cât de elegant și strălucitor îl îmbraci. Nicio combinație de tocuri stiletto și muncă de teren de modă veche nu poate tempera faptul că integritatea, talentul, munca asiduă și dedicarea… sunt în pericol perpetuu de extincție.”
Totuși, speranța nu este complet pierdută. Justin Chang de la The New Yorker încheie recenzia sa pe un ton mai optimist. El recunoaște că filmul vinde „o grămadă de bunuri absurde”, dar subliniază că o face extrem de bine. Mesajul pe care îl extrage este unul de reziliență: „Pe măsură ce industriile și titanii lor sunt doborâți, acest film sugerează că cel mai bun lucru la care putem spera este satisfacția de a face o treabă bună și prieteniile durabile pe care le putem lega pe parcurs. Asta e tot.” Pentru fanii înrăiți, Peter Bradshaw de la The Guardian confirmă că în film reapare chiar și „groaznicul pulover albastru din poliester al lui Andy”, un detaliu nostalgic care face trimitere la un monolog celebru din primul film.
