Lumea muzicii este în doliu după dispariția lui Chip Taylor, compozitorul din spatele unor piese legendare precum „Wild Thing” și „Angel of the Morning”. Artistul s-a stins din viață luni, la vârsta de 86 de ani. Anunțul a fost confirmat pe rețelele de socializare de prietenul său, cântărețul Billy Vera, care a menționat că Taylor se afla într-un centru de îngrijiri paliative.
Născut James Wesley Voight pe 21 martie 1940, Chip Taylor a fost fratele celebrului actor Jon Voight și unchiul Angelinei Jolie. Cariera sa se întinde pe parcursul a zeci de ani, lăsând în urmă o moștenire muzicală ce a influențat generații întregi de artiști și ascultători.
„Wild Thing”, un hit considerat primul disc punk
Piesa „Wild Thing” a devenit un succes uriaș în 1966, în interpretarea trupei The Troggs, ajungând pe primul loc în clasamentul Billboard Hot 100. Melodia a deschis calea pentru genul muzical cunoscut ulterior drept garage-rock. Inițial, compozitorul a avut rețineri în privința ei. „Mi-a fost puțin teamă să o cânt oamenilor pentru că era atât de diferită de orice făcusem înainte”, a recunoscut Taylor. „Nu era unul dintre acele cântece country drăguțe. Și era foarte sexy.”
Unii critici au considerat piesa drept primul disc punk din istorie, o idee cu care chiar autorul era de acord. „Așa mi se pare”, spunea el. „Modul în care făceam rock ‘and’n’ roll și ‘Wild Thing’, totul era în același tip de energie onestă care avea să vină cu Velvet Underground și Joan Jett și toți acei oameni. Demo-ul sună foarte garage, foarte punk. Iar înregistrarea sa sună foarte garage și probabil este primul disc făcut așa… ‘Wild Thing’ este un cântec terapeutic. Te lasă să te relaxezi. Și cred că ăsta e secretul lui. E simplu și te face să te simți bine. E transpirat. Lucrurile transpirate sunt bune.”
Versiunea istorică a lui Jimi Hendrix
Una dintre cele mai faimoase reinterpretări ale piesei „Wild Thing” îi aparține lui Jimi Hendrix. Versiunea sa live de la Monterey Pop Festival din 1967, unde și-a incendiat chitara la final, a rămas un moment iconic în istoria rock-ului. Chip Taylor a povestit despre reacția pe care a avut-o Hendrix când a auzit melodia pentru prima dată.
„Hendrix a auzit versiunea celor de la Troggs. I-a spus prietenei sale că tocmai auzise un cântec care era preferatul său din tot ce auzise vreodată. A doua zi dimineață făcea un duș și a auzit piesa la radio, a sărit din duș complet gol și a spus: «Ăsta e cântecul despre care vorbesc!». O cânta tot timpul, așa că versiunile lui au fost minunate pentru că avea același ritm, același mod în care lovesc eu corzile cu degetul mare în sus, în același fel simplu de a cânta la chitară. Așa că am iubit versiunea lui și am iubit și versiunea celor de la X, care a fost foarte fidelă sentimentului piesei. Au făcut o versiune minunată.”
„Angel of the Morning”, o baladă nemuritoare
Dacă „Wild Thing” a fost o explozie de energie, „Angel of the Morning” a reprezentat sensibilitatea. Înregistrată inițial de Evie Sands în 1967, piesa a cunoscut primul succes în versiunea lui Merrilee Rush, care a urcat pe locul 4 în topuri în 1968. Apogeul popularității a fost atins în 1981, când interpretarea lui Juice Newton a ajuns pe locul 4 în Billboard Hot 100 și pe prima poziție în topul Adult Contemporary.
De-a lungul anilor, balada a fost preluată de artiști precum Nina Simone, Olivia Newton-John și The Pretenders. Generațiile mai tinere au descoperit-o în contexte noi, precum coloana sonoră a filmului „Deadpool” sau în hitul „Angel” al lui Shaggy din 2001, care a folosit linia melodică a refrenului.
O carieră complexă și un spirit rebel
Pe lângă cele două mari hituri, Chip Taylor a avut o carieră prolifică atât ca artist, cât și ca textier. A lansat numeroase albume începând cu anii ’50, cel mai de succes single al său fiind „Early Sunday Morning” din 1975, care a ajuns pe locul 28 în topurile country. A lucrat pentru divizia de publishing a CBS, April-Blackwood Music, unde a scris piese pentru nume mari ale industriei.
Willie Nelson i-a înregistrat piesa „He Sits at My Table”, iar Linda Ronstadt a popularizat „I Can’t Let Go” în 1980. A colaborat frecvent cu Billy Vera, compunând împreună melodii pentru Barbara Lewis, Fats Domino sau Bonnie Raitt. Spiritul său nonconformist a rămas intact chiar și la o vârstă înaintată. În 2012, a revenit în atenție cu grupul Chip Taylor & the New Ukrainians, lansând un album cu titlul provocator „F**k All the Perfect People”. Piesa de titlu a fost inclusă ulterior în serialul Netflix „Sex Education”, demonstrând relevanța muzicii sale peste decenii.
