Odată cu venirea primăverii, trecerea bruscă de la sedentarism la activități fizice intense poate duce la accidentări. Motivul este simplu, dar adesea ignorat: lipsa pregătirii musculare. Fizioterapeutul Alexandra Răduțu explică riscurile la care ne supunem corpul după o perioadă de inactivitate, când mușchii și tendoanele nu sunt pregătite pentru efort.
După o perioadă de activitate redusă, mușchii, tendoanele și ligamentele își pierd din forță și devin mai rigide. Trecerea de la statul pe scaun la mișcare intensă supune corpul unor solicitări pentru care nu este pregătit. Apar dezechilibre musculare, cu anumite grupe slăbite și altele tensionate, care pot duce la dureri de spate, genunchi sau umeri.
De la sedentarism la efort brusc
Trecerea bruscă de la un stil de viață sedentar la unul activ poate supune sistemul musculo-scheletal unor șocuri. Alexandra Răduțu detaliază ce se întâmplă în organism. „În contextul trecerii bruște de la sedentarism la activitate sportivă, sistemul musculo-scheletal poate fi supus unor solicitări pentru care nu este încă adaptat. Mușchii sedentari au o forță și elasticitate mai reduse, iar efortul intens poate provoca microleziuni ale fibrelor musculare, manifestate prin durere sau febră musculară apărută la 24-72 de ore după activitate. Tendoanele se adaptează mai lent la efort și pot dezvolta tendinopatii de suprasolicitare. În același timp, musculatura stabilizatoare fiind mai slabă, articulațiile pot deveni mai vulnerabile la stres mecanic, ceea ce poate duce la dureri articulare, inflamații sau chiar entorse prin suprasolicitarea ligamentelor. La nivel osos, structurile care nu sunt obișnuite cu încărcări mecanice repetate pot dezvolta iritații ale periostului sau, în cazuri mai rare, fracturi de stres.”
Cele mai frecvente accidentări
Lista problemelor care pot apărea la persoanele nepregătite fizic este lungă, de la simple contracturi la leziuni mai serioase. Suprasolicitarea este principalul vinovat. „La persoanele nepregătite fizic, cele mai frecvente accidentări apar din cauza suprasolicitării structurilor musculo-scheletale care nu sunt adaptate la efort. Printre acestea se numără întinderile musculare, provocate de solicitarea excesivă a fibrelor musculare, tendinitele sau tendinopatiile rezultate din suprasolicitarea tendoanelor, precum și entorsele, care implică întinderea sau lezarea ligamentelor, mai ales la nivelul gleznei sau genunchiului. si, pot apărea contracturi și crampe musculare, iar în cazul efortului repetitiv pot apărea periostite sau fracturi de stres. Aceste accidentări sunt frecvente deoarece organismul nu a avut timp să se adapteze treptat la solicitările fizice.”
Prevenție versus recuperare
Majoritatea persoanelor ajung la specialist abia când durerea devine greu de suportat, ignorând semnalele timpurii ale corpului. Kinetoterapia este adesea asociată exclusiv cu recuperarea după o problemă deja instalată. „De multe ori, nu se acordă suficientă atenție prevenției și oamenii tind să solicite ajutor medical doar atunci când simptomele devin deranjante sau limitează activitățile zilnice. În plus, există o informare redusă despre rolul preventiv al kinetoterapiei, mulți asociind-o doar cu recuperarea după accidentări sau afecțiuni deja instalate”, explică Alexandra Răduțu. Scopurile celor două abordări sunt fundamental diferite. „Kinetoterapia preventivă are rolul de a menține sănătatea sistemului musculo-scheletal și de a preveni apariția accidentărilor sau a durerilor, prin exerciții care îmbunătățesc postura, mobilitatea articulară, forța musculară și controlul neuromuscular. În schimb, kinetoterapia de recuperare este aplicată după apariția unei leziuni sau afecțiuni și are ca obiectiv reducerea durerii, refacerea mobilității, a forței și readucerea pacientului la nivelul funcțional anterior.”
Beneficiile intervenției timpurii
Acționarea din timp aduce rezultate mult mai rapide și eficiente, deoarece se lucrează la cauză, nu la efect. „Kinetoterapeutul poate identifica și corecta din timp dezechilibre musculare, probleme de postură sau limitări de mobilitate, prevenind astfel apariția accidentărilor sau a durerilor. În schimb, atunci când pacientul ajunge după apariția durerii, procesul implică nu doar adresarea cauzei, ci și gestionarea inflamației, a durerii și refacerea structurilor afectate, ceea ce poate prelungi durata recuperării”, subliniază fizioterapeutul. Un program personalizat de exerciții aduce beneficii chiar și celor care nu au dureri, ajutând la îmbunătățirea forței, posturii și coordonării.
Cum arată un corp pregătit
Un corp pregătit pentru efort este unul care se mișcă eficient și fără durere. Alexandra Răduțu îl descrie ca fiind „un organism capabil să realizeze activități fizice fără durere, fără suprasolicitarea structurilor musculo-scheletale și cu un risc redus de accidentare. Acest lucru presupune existența unui echilibru între forța musculară, mobilitatea articulară, stabilitatea și controlul neuromuscular.” Integrarea a 2-3 ședințe săptămânale de exerciții de mobilizare, stabilitate și stretching poate pregăti progresiv organismul pentru un nivel mai ridicat de activitate. Sfatul specialistului pentru cei care cred că nu au nevoie de ajutor pentru că nu simt durere este clar. „Mesajul principal ar fi că lipsa durerii nu înseamnă neapărat lipsa problemelor. Multe dezechilibre musculare, probleme de postură sau limitări de mobilitate pot exista fără simptome evidente, dar în timp pot duce la dureri sau accidentări. Kinetoterapia poate fi privită ca o metodă de îngrijire și protecție a corpului pe termen lung, nu doar ca tratament pentru durere.”
