Jucătorii români Adrian Boitan și Radu Țurcanu au fost eliminați în primul tur la Țiriac Open. Cei doi, beneficiari ai unor wild card-uri, au părăsit competiția la prima lor apariție pe tabloul principal al unui turneu ATP.
Radu Țurcanu, debut cu emoții la 20 de ani
Radu Țurcanu, în vârstă de 20 de ani și clasat pe locul 659 ATP, a fost primul care a intrat pe teren. El a fost învins de kazahul Alexander Shevchenko (25 de ani, numărul 75 mondial) cu scorul de 6-2, 6-4. În ciuda înfrângerii, tânărul jucător a privit experiența ca pe o oportunitate. „A fost o experienţă foarte frumoasă, mulţumesc pentru acest wild card. Sper ca anul viitor să intru pe tabloul principal fără wild card şi să obţin un rezultat mai bun”, a declarat Țurcanu.
Emoțiile debutului au fost vizibile la începutul partidei. „Am început meciul puţin încordat, însă pe final m-am simţit din ce în ce mai bine. A fost greu pentru că voiam să fac o surpriză frumoasă la Ţiriac Open şi să joc mai bine, dar sper ca data viitoare să fie mai bine”, a adăugat el. Totuși, pleacă de la București cu o lecție importantă despre nivelul din circuitul profesionist. „După acest meci cu un jucător de top 100 am văzut că nu e foarte mare diferenţa. Adică se poate ajunge acolo. Însă mai am mult de muncit şi de acumulat experienţă. Anul acesta vreau să ajung în Top 350 şi să încep să joc turnee challenger ca să urc cât mai mult în clasament”, a explicat Țurcanu.
Țurcanu analizează meciul și inspirația de la Alcaraz
Întrebat ce ar fi putut face diferit în meciul cu Shevchenko, Radu Țurcanu a oferit o analiză sinceră. „Azi puteam să servesc un pic mai bine. Nu am avut un procentaj foarte bun pe serviciu, dar din spatele terenului mi s-a părut că a fost bine şi că a fost un meci destul de frumos”. Pregătirea pentru un adversar de top a fost una meticuloasă. „De zilele trecute am început, am încercat să mă uit pe net, să văd cum joacă, să analizez. Am făcut cu antrenorul săptămâna asta teme de joc pentru ca să mă pregătesc”.
Tânărul jucător și-a identificat clar punctele forte, dar și zonele unde mai are de lucrat. „Cel mai bine mi se pare că dau cu forehand-ul. Este destul de variat şi mă ajută cel mai mult. Am cele mai multe puncte. Mi-aş dori să îmi îmbunătăţesc aşezarea, uneori nu mă aşez cel mai eficient pentru majoritatea loviturilor”. Ca surse de inspirație, îi are pe cei mai în vogă jucători ai momentului: „Acum cel mai mult îmi place de Alcaraz, iar dintre stângaci ca mine – Shelton”.
Adrian Boitan, eșec cu gust amar la 26 de ani
Adrian Boitan, în vârstă de 26 de ani și ocupant al locului 306 ATP, a jucat contra danezului Elmer Moller (22 de ani, numărul 134 mondial). Românul a făcut un meci curajos și a fost aproape să trimită partida în setul decisiv, conducând cu 5-3 în actul secund, dar a cedat în final cu 3-6, 5-7. La fel ca și colegul său, a ținut să mulțumească pentru șansa primită. „A fost o oportunitate pentru mine să fiu aici, mulţumesc Federaţiei Române de Tenis şi domnului Ion Ţiriac pentru acest wild card. O experienţă nouă pentru mine să joc pe tabloul principal al unui turneu de acest nivel. Mă bucur că am făcut un meci bun, însă am rămas cu un gust amar după acest eşec. Simt că aş fi putut să fac puţin mai bine”, a spus Boitan.
El a subliniat că detaliile fac diferența la acest nivel. „La tenis în ziua de azi diferenţele sunt foarte mici, lumea nu realizează cât de mici sunt în meciurile de acest gen. De asta e puţin frustrant pentru mine, pentru că sunt lucruri mici de care trebuie să ai grijă pentru a avea o şansă la nivelul ăsta”.
Lupta financiară din spatele performanței
Adrian Boitan a vorbit deschis și despre provocările financiare imense pe care le implică o carieră în tenisul profesionist. Parcursul său a fost diferit de al altor sportivi, fiind nevoit să găsească soluții alternative pentru a-și urma visul. „Mi-am oferit o șansă când am plecat la colegiu în America să joc acolo pentru că familia mea nu avea foarte mulți bani încât să mă susțină. Acolo aveam tot ce-mi trebuie ca să mă îmbunătățesc, să joc mai bine, să mă maturizez, să fiu într-un mediu în care treaba mea acolo era doar să-mi cresc nivelul”, a povestit el.
Sprijinul l-a găsit peste ocean, nu în țară. „Și cumva am întâlnit acolo oameni care au agreat să mă ajute, să mă sponsorizeze, creând o relație de prietenie cu ei, să spun așa. Însă în România este foarte greu, da”. Întrebat direct despre importanța componentei financiare în evoluția sa, Boitan a oferit un răspuns tranșant: „Cred că este un motiv foarte mare pentru care îmi ia mai mult să fac saltul”.
