Pavel Badea, unul dintre numele emblematice ale Universității Craiova, a dezvăluit că sumele câștigate în fotbalul asiatic la finalul anilor ’90 erau comparabile cu cele oferite astăzi în Arabia Saudită. Fostul mijlocaș a povestit despre perioada petrecută în Coreea de Sud și Japonia, unde contractele ajungeau la ordinul milioanelor.
Legătura lui Badea cu Universitatea Craiova se întinde pe aproape jumătate de secol. Cariera sa a început în copilărie, dintr-o nevoie de a-și consuma energia, și a continuat, cu o pauză de zece ani, până la vârsta de 58 de ani.
40 de ani în alb-albastru
Pavel Badea și-a dedicat aproape întreaga viață clubului din Bănie. „Am mers la fotbal la 8 ani. Aveam nevoie de un sport care să-mi consume energia, eu fiind craiovean get-beget”, își amintește fostul fotbalist. De la juniorat și până în prezent, parcursul său a fost strâns legat de culorile alb-albastre. „M-am legitimat la Clubul Sportiv Universitatea Craiova, secția de copii și juniori, pitici, cum se zice. Deci, de la 8 ani și până la 58, cât am acum, cu o perioadă de 10 ani în care am activat în străinătate. Am jucat trei ani în Elveția, trei în Coreea și patru în Japonia și pot spune că am 40 de ani ca legitimat la Clubul Sportiv Universitatea Craiova. Cred că este o perioadă lungă de viață și mă bucur că am făcut parte din clubul Universitatea 40 de ani”, a povestit Badea.
Japonia, El Dorado-ul anilor ’90
Perioada petrecută în afara țării l-a transformat într-un „trubadur al timpurilor moderne”, după cum se autocaracterizează. Experiența din Japonia, unde a evoluat timp de patru sezoane pentru Kashiwa Reysol, a fost cea mai importantă din cariera sa, atât din punct de vedere sportiv, cât și financiar. „În Japonia am stat patru ani și m-am simțit cel mai bine. Cu Kashiwa Reysol am câștigat Cupa Japoniei în 2000. Un campionat care mi-a adus o experiență fantastică din punct de vedere profesional și o împlinire din punct de vedere material. La vremea respectivă, resursa financiară a fost extrem de importantă și a fost un motiv pentru a ajunge acolo”, a explicat Badea.
Adversari de top și salarii colosale
Campionatul nipon atrăgea în acea perioadă nume uriașe ale fotbalului mondial. Pavel Badea a avut ocazia să joace împotriva unor legende. Fostul mijlocaș a enumerat câțiva dintre adversarii săi: „Pixie Stojkovic, antrenor al Serbiei, Dunga, căpitanul echipei naționale a Braziliei, care era în continuare, la vremea respectivă, căpitan al echipei și juca în Japonia, Hugo Salinas, Begiristain”. Erau, conform spuselor sale, „jucători foarte cunoscuți. La vremea respectivă, mulți dintre fotbaliștii renumiți din Europa, spre sfârșitul carierei, mergeau către Japonia tocmai datorită resursei financiare importante”. Badea a făcut o paralelă directă cu piața actuală. „Ceea ce se întâmplă acum în Arabia Saudită, Dubai, Emiratele Arabe se întâmpla atunci în Japonia și în Coreea”, a punctat fostul internațional.
„Milioane!” Bogat sentimental, nu doar financiar
Dincolo de cifre, Pavel Badea insistă că adevărata sa avere este cea personală. „Eu mă consider bogat din punct de vedere sentimental, din punct de vedere uman. Am o familie reușită, am doi copii, am un nepoțel de la unul dintre băieți. Este ceea ce mă face să mă simt mândru. Resursele financiare sunt importante, dar nu determinante în viața mea. Când am terminat cu fotbalul aveam bani suficienți cât să trăiesc bine eu și familia mea. Milioane!” Câștigurile din Asia au fost, așadar, fabuloase. „Se câștiga foarte bine, foarte bine. Am stat patru ani în Japonia și trei în Coreea. Ambele au fost extrem de bine, să zicem, remunerate prin contracte. A fost o experiență inedită pentru mine, cu câștig nu numai financiar, v-am spus, ci și uman. Mi-a oferit o imagine a ceea ce reprezintă o altă societate”, a încheiat Badea.
