Fostul antrenor Mihai Teja face dezvăluiri despre promovarea neașteptată a celor de la Metaloglobus în Superligă. Clubul a urcat pe prima scenă a fotbalului românesc după o dublă de baraj cu Politehnica Iași, însă fără a avea, practic, niciun suporter. Performanța a fost o surpriză totală, chiar și pentru conducerea proprie.
O echipă promovată cu zero suporteri
Întrebat direct dacă Metaloglobus are fani, răspunsul lui Mihai Teja descrie o realitate rar întâlnită la acest nivel. „Nu, familiile jucătorilor… Nu, nu au, nu cred că au suporteri, doar cei apropiați care veneau la meciuri”, a spus tehnicianul. Nici măcar angajații clubului nu formau o galerie. „Da, da, da. Dar nu există, nu au niciun suporter”, a completat el. Promovarea a venit ca un șoc, inclusiv pentru oficialii echipei, care nu se așteptau la un asemenea rezultat. „Nici nu se așteptau la o promovare. Poate doar Zicu sau jucătorii, conducerea probabil nu s-a așteptat”, a dezvăluit Teja. Contextul financiar a contribuit la aceste așteptări modeste. „Nu este ușor cu un buget destul de mic”, a mai punctat antrenorul.
Probleme de infrastructură la nivel de Superligă
Pe lângă lipsa fanilor, condițiile de pregătire ale echipei au fost departe de a fi ideale. Metaloglobus disputa meciurile de acasă la Clinceni, însă se antrena în Pantelimon, pe o suprafață care nu ajuta la pregătirea partidelor oficiale. Teja a explicat situația în detaliu. „Pe un teren sintetic, nu puteam intra pe iarba de la Clinceni. Vara ne-am antrenat pe terenurile de antrenament de la Clinceni”, a afirmat el. Această problemă nu este un caz izolat în fotbalul românesc, ci una sistemică. „Așa este. Și din păcate infrastructura este o problemă la majoritatea echipelor din Liga 1, Liga 2”, recunoaște antrenorul. În opinia sa, performanța este direct legată de condițiile oferite. Practic, „nu poți să ai pretenții mari de la o echipă care n-are unde să antreneze”.
Mihai Teja despre despărțirile din carieră
Mihai Teja a vorbit deschis și despre multiplele despărțiri de cluburi din cariera sa, asumându-și o parte din vină. „Eu cred că și una și alta. Am și eu o problemă și am încercat tot timpul să remediez sau să încerc să nu mai fac lucrurile care probabil le-am făcut greșit. Să încerc să mă corectez”, a declarat tehnicianul. El a subliniat că neînțelegerile nu au apărut niciodată în relația cu fotbaliștii, ci la nivelul conducerii. „Nu este ușor să lucrezi cu oamenii, mai ales cu conducerea clubului. Eu n-am avut niciodată nicio problemă cu niciun jucător. Nici ca antrenor secund, nici ca preparator fizic, nici ca antrenor principal, n-am avut nicio problemă”. Fostul antrenor vede acest aspect ca pe o confirmare a muncii sale. „Nu știu ce să spun, eu din punctul meu de vedere e bine. Înseamnă că jucătorii m-au respectat și mi-au respectat munca pe care am făcut-o”. Divergențele de viziune au fost, în final, motivul principal al plecărilor. „Problemele au apărut v-am spus, atunci când am avut anumite discuții cu manageri ai clubului sau președinți de cluburi și erau alte idei”.
Așteptări nerealiste în fotbalul românesc
Tehnicianul consideră că în anumite momente ale carierei sale a fost nedreptățit, fiind nevoit să plece înainte de a-și putea duce proiectele la bun sfârșit. „La Voluntari puteam să mai rămân să-mi duc până la capăt mandatul, la fel și la Botoșani cred că începusem să reconstruim o echipă”, spune el. La Botoșani, de exemplu, presiunea era foarte mare, deși contextul era complet diferit față de sezoanele anterioare de succes. „M-am dus după Marius Croitoru când a avut acele performanțe, au jucat prin Europa, au vândut foarte mulți jucători, au fost și în play-off și se cerea același lucru, aceleași obiective. Dar s-a schimbat total echipa, lotul, au plecat foarte mulți jucători și era foarte greu să poți să faci din mers foarte repede, într-un timp foarte scurt”. Această discrepanță între așteptări și realitate este, în viziunea sa, o problemă majoră a fotbalului românesc. „Noi nu suntem realiști cu ce vrem să producem. Vrem mai mult de la cineva, dar fără să a ne dă seama că nu dăm mai mult”, explică Teja. El a încheiat cu un avertisment. „Nu suntem realiști la ce posibilități avem, pentru că dacă nu suntem realiști și facem iluzii, o să avem tot timpul deziluzii”.
