La 86 de ani, omul de afaceri Ion Țiriac face o serie de dezvăluiri despre începuturile sale marcate de sărăcie. Fostul mare tenismen povestește cum împărțea un singur cartof pentru o zi întreagă în anii ’50 și cum juca la cel mai înalt nivel, la Wimbledon, pentru doar 2 lire sterline pe zi. Acesta susține că greutățile l-au format și nu regretă nimic din trecutul său.
„Am făcut foame mare, foame, foame!”
Întrebat despre copilăria sa, Ion Țiriac își amintește cu luciditate perioada de după Al Doilea Război Mondial, o perioadă pe care a trăit-o direct. El afirmă că acele experiențe, deși dure, l-au întărit. „Vă dau cuvântul meu că nu regret o zi din viața mea! Adică dacă aș face-o din nou și aș face-o altfel… Dar având în vedere vârsta care o am… Eu am trăit Al Doilea Război Mondial. Eu îmi aduc aminte avioanele, bombele și toate astea. De asta nu-mi place mie războiul.”
Dincolo de amintirile conflictului, foamea a fost o prezență constantă în primii săi ani. Condițiile de trai erau extrem de dificile. „În anii ’50 la început am făcut foame mare. Foame, foame! La cartoful care îl împărțeai pentru prânz și seară. Și nu mint. Între anii ’50 când a murit taică-meu până în ’53-’54, ăla era cartoful. Asta era foamea. Foame, foame! Dar te-a întărit foamea aia și te-a făcut să muncești”, a povestit omul de afaceri. Pentru a supraviețui, a început să muncească de la o vârstă fragedă. „Am lucrat la Steagul Roșu la 16 ani, nu e nicio rușine pentru mine și nu mă îndoiesc că au lucrat și alții.”
Doar 2 lire sterline pe zi la Wimbledon
Intrarea în sportul de performanță nu a însemnat și sfârșitul problemelor financiare. Contrastul dintre tenisul practicat de el și cel de astăzi este uriaș, mai ales din punct de vedere al câștigurilor. Sumele pentru care se juca la cele mai mari turnee din lume erau infime. „Că am jucat Wimbledon 20 și ceva de ani pentru 2 lire sterline pe zi… Și eu și Năstase. 2 lire sterline pe zi să-ți plătești și undeva să dormi și să mai și mănânci un pic”, își amintește Țiriac.
Comparația cu premiile actuale din tenisul profesionist arată o diferență colosală. Banii pe care un sportiv îi poate câștiga acum dintr-o singură participare depășesc cu mult veniturile pe care generația sa le obținea într-o carieră întreagă. „Astăzi, un jucător sau chiar o jucătoare care poate să piardă în 30 de minute în primul tur, ia 100.000 de sterline. Cu 100.000 de sterline îți cumperi un apartament în București. Dacă ai ajuns în primul tur…”, explică fostul tenismen.
Viața cu Năstase și banii de pizza
Prietenia și spiritul de echipă se formau în condiții greu de imaginat pentru sportivii de astăzi. Ion Țiriac a povestit despre relația strânsă cu Ilie Năstase, alături de care a împărțit nu doar terenul de tenis, ci și camera de hotel. „E adevărat, nu numai că dormeam cu Năstase în același pat, dar trebuia oarecum între noi să vedem cum facem, că diseară după ce ne antrenam toți, că eu eram cel mai bătrân ca de obicei, îi puneam: «Năstase, tu joci cu Panatta, Bertolucci joacă cu Dominguez».”
Banii erau atât de puțini, încât chiar și o masă simplă, precum o pizza, devenea o operațiune complexă de strângere de fonduri între jucători. „«Hai, Năstase, scoate banii pentru pizza!». «Ion, eu n-am bani, știi că n-am bani». Panatta: «Uite 3 dolari». Bertolucci: «Uite un dolar». Și luam 5 pizze pentru 8 inși și le împărțeam și mâncam și a doua zi ne antrenam iară 5 ore. Era altă treabă, alt sport, altă distracție”, a mai spus Țiriac.
Adevărata definiție a bogăției
Cu o avere estimată la miliarde de euro, Ion Țiriac oferă o perspectivă diferită asupra bogăției. Întrebat cum se simte când este numit miliardar, răspunsul său redefinește complet noțiunea de a fi bogat, legând-o de un moment de libertate personală, nu de cifrele dintr-un cont bancar.
Pentru el, adevărata prosperitate a venit într-un moment specific, care i-a schimbat percepția. „Domnule, nu știu despre ce vorbește lumea. Eu am fost bogat, și am spus-o și o repet acuma, poate o repet de prea multe ori: în prima zi când am intrat într-un restaurant și nu m-am uitat la prețul meniului.”
