La 35 de ani, Giannis Anestis a devenit unul dintre pilonii echipei FC Botoșani. Portarul grec, sosit în octombrie 2024, vorbește despre cum a ajuns în Superligă, despre adaptarea la viața din țara noastră, dar și despre momentele tensionate din cariera sa, de la meciuri pe San Siro la experiențe sub amenințarea bombardamentelor.
Cum a ajuns în România și ce crede despre Superligă
Aventura lui Giannis Anestis în fotbalul românesc a început în toamna anului 2024, când FC Botoșani l-a adus liber de contract. Decizia de a veni aici a fost influențată de un fost jucător al FCSB, Aristidis Soiledis, care i-a fost coleg la AEK Atena. „Mi-a vorbit foarte frumos despre România, despre oameni, despre campionat, așa că mi-a ușurat decizia de a accepta oferta Botoșaniului. Mi-a explicat că poți ajunge la cele mai mari cluburi din țară dacă ești un jucător serios”, afirmă portarul. Propunerea a venit într-un moment de cumpănă pentru el. „Nu știam prea multe lucruri despre țară ori campionat. Traversasem o vară dificilă în 2024, plecasem din Cipru, voiam să continui tot la o echipă din afara Greciei, aveam câteva oferte, dar am ezitat o perioadă. Și exact atunci a apărut propunerea de la Botoșani. Am zis OK și cred că am ales corect”, povestește Anestis.
După un an și jumătate, grecul are o opinie clară despre campionatul intern. „E un campionat de calitate, în care orice echipă intră în meci cu șanse pentru cele trei puncte. Un echilibru de la prima până la ultima formație”. Printre cele mai bune prestații ale sale se numără meciurile cu Farul și Rapid. „M-am simțit iesit din comun la acel 0-0 cu Farul, acasă, în sezonul regular trecut, la scurt timp după ce venisem la Botoșani. La fel, îmi amintesc perfect debutul foarte bun cu Rapidul, 2-0”. Anestis a nominalizat și atacanții care i-au creat cele mai mari dificultăți: „Alibec, Nsimba și Bîrligea mi s-au părut până acum adversarii cei mai puternici. Plus Louis Munteanu, care a plecat între timp în SUA. si, Lukic de la Cluj și Baiaram, un atacant care a atras multe priviri în Grecia după meciurile Craiovei cu AEK Atena”.
Adaptarea la viața în România: „A doua mea casă”
Portarul elen s-a integrat complet în România, pe care o consideră „a doua mea casă”. El a găsit multe similarități între cele două popoare. „românii și grecii sunt popoare asemănătoare și m-am simțit bine aici din prima zi în care am venit. Oamenii sunt foarte liniștiți și prietenoși”, spune Anestis. Adaptarea a fost rapidă și din punct de vedere culinar, bucătăria românească fiind pe gustul său. „M-am adaptat foarte bine și la mâncarea românească. Extraordinară! Și românilor, și grecilor le place să mănânce bine, să savureze ce au în farfurie, iar aici am găsit lucruri minunate și la nivel culinar”.
Sezonul lui FC Botoșani și relația cu Leo Grozavu
Parcursul Botoșaniului în acest sezon a fost plin de suișuri și coborâșuri. Echipa a avut un start excelent, dar a urmat o cădere neașteptată. „Totul s-a petrecut foarte bine până prin decembrie, când am stat constant în primele trei locuri. Am luptat, am obținut rezultate, dar, după pauza de iarnă, parcă s-a rupt ceva. A apărut un blocaj pe fondul unor înfrângeri una după alta, întâmplate, probabil, și din cauza unei doze de relaxare în anumite momente”. Momentul critic, în opinia sa, a fost un eșec la începutul anului. „Știți cum se întâmplă în fotbal – când se instalează criza, e câteodată complicat să o stopezi! Am simțit că vom avea probleme în special după eșecul de la Miercurea Ciuc, înregistrat în prima etapă după reluarea campionatului. Am jucat acolo și pe un teren greu, n-a funcționat nimic și, din clipa aceea, am început să ne facem griji tot mai mari”. Anestis a ținut să infirme zvonurile privind o relație tensionată cu antrenorul Leo Grozavu. „N-a existat nicio relație tensionată între jucători și Leo Grozavu. Starea negativă a apărut fiindcă am început cu toții să fim agitați și impacientați pentru traseul din campionat, când am văzut că nu mai adunăm puncte”. Viitorul său la club este incert. „Am contract până în vară, cu opțiune pentru încă un an, dar vom vedea care e situația la final. Deocamdată, sunt aici, îmi place, luptăm să câștigăm play-out-ul, după care vom lua împreună decizia potrivită”.
Verdict pentru Răzvan Lucescu și amintiri cu patronul-pistolar
Anestis îl cunoaște bine pe Răzvan Lucescu din perioada în care tehnicianul român antrena PAOK, iar el evolua pentru rivala AEK Atena. Portarul are cuvinte de laudă la adresa antrenorului. „Răzvan Lucescu a adus mari succese pentru PAOK, titluri și Cupe. De zeci de ani nu mai câștigaseră campionatul, iar Răzvan i-a repus în frunte, făcând acolo o formație redutabilă. Asta dovedește că e un antrenor foarte bun”. L-a caracterizat pe Lucescu jr. în trei cuvinte: „Inteligent, fotbal agresiv, competitiv. Fanii lui PAOK îl iubesc și toată lumea îl respectă”. Despre controversatul patron al lui PAOK, Ivan Savvidis, celebru pentru episodul în care a intrat pe teren cu un pistol, Anestis are o perspectivă diferită. „Nu cred că Ivan Savvidis este un om periculos. Nu știu ce face în afara fotbalului, dar nu-mi închipui că a vrut atunci să împuște pe cineva pe teren. Este o persoană care a făcut ca PAOK să redevină un club mare și să câștige trofee”.
De la omul meciului pe San Siro la viața în buncăr în Israel
Cariera portarului este marcată de experiențe memorabile. Unul dintre cele mai importante momente a fost meciul Milan – AEK Atena, scor 0-0, din octombrie 2017, când a fost desemnat omul partidei. „A fost un moment fantastic, probabil cel mai bun meci din toată cariera mea. Sper să mai adun astfel de episoade speciale. M-am simțit cu adevărat fericit la acel moment, fiindcă mi-am ajutat echipa să câștige un punct important. Mă mai uit din când în când pe youtube la secvențe din partidă și multă lume din Grecia îmi spune și azi că am ce povesti cu adevărat copiilor mei”.
O perioadă complet diferită a trăit-o în Israel, la Hapoel Beer Sheva, în 2018, unde a trebuit să se adapteze la pericolele conflictelor armate. „Sincer, nu m-am speriat la început, fiindcă nici nu mai poți ieși pe stradă dacă mergi acolo gândindu-te doar la asta. Mi s-a întâmplat însă să fiu nevoit să merg în buncăr pentru protecție”. El descrie cum a reacționat când a auzit pentru prima dată alarmele de bombardament. „Avusesem un meci în campionat și au început să sune alarmele, avertizând că e pericol de bombardamente. L-am întrebat pe antrenorul portarilor ce facem și mi-a explicat că, de fiecare dată cînd apar astfel de momente, trebuie să te refugiezi imediat în camera de siguranță care există la fiecare locuință”. Contrastul dintre pericolul iminent și normalitatea localnicilor l-a surprins. „Pentru mine era ceva ciudat, dar localnicii își vedeau de treabă. Părea un lucru cu care sunt obișnuiți. Mergeau pe stradă, se duceau la cumpărături”.
