Gestul lui Lucescu pentru căpitanul de 19 ani dezvăluit într-o scrisoare

Mircea Lucescu

Dominique Klein, fiica regretatului fotbalist Michael Klein, a publicat o scrisoare emoționantă în memoria lui Mircea Lucescu, la scurt timp după decesul acestuia. Textul, descris drept „un omagiu adresat omului Mircea Lucescu”, dezvăluie un gest de o generozitate rară făcut de antrenor, care i-a schimbat destinul tinerei.

O figură esențială, una paternă

Scrisoarea lui Dominique Klein începe cu un mesaj plin de respect pentru legendarul antrenor. „Scriu aceste rânduri cu durere în suflet și cu un profund respect pentru cine a fost Mircea Lucescu. Dispariția lui este o pierdere uriașă care cu siguranță induce nenumărați oameni într-o stare de șoc”, a scris ea. Relația dintre Lucescu și tatăl ei, Michael Klein, care a jucat la Corvinul Hunedoara, Aurul Brad, Dinamo București și Bayer Uerdingen, a fost una specială. „A fost mentorul tatălui meu. Omul care l-a făcut cel mai tânăr căpitan de la vârsta la 19 ani și l-a păstrat în această poziție timp de un deceniu, atât la Corvinul, cât și mai târziu la Dinamo București”.

Dominique subliniază că tatăl ei nu a fost un caz izolat. „Michael Klein a fost unul din „copiii lui Lucescu”. A avut mulți „copii”, în multiple locuri ale lumii pe parcursul carierei sale spectaculoase. Devine tot mai clar că toți acești „copii” l-au considerat o figură esențială, una paternă, din povestea lor”. Un episod personal întărește această imagine. „Pe mama a însoțit-o personal într-o urgență la spital, așteptând-o acolo cât a fost necesar, în timp ce tatăl meu era la Campionatul Mondial din Italia”.

Căpitanul lui Lucescu

Povestea legăturii dintre cei doi a fost imortalizată într-o carte, proiect inițiat chiar de Dominique. Totul a pornit în 2014 de la o temă primită la Facultatea de Film din München, „Der Verein um die Ecke – „Clubul de după colț””. Atunci a contactat-o cronicarul sportiv Nicolae Stanciu, care deținea de 12 ani un manuscris intitulat „Klein, Căpitanul lui Lucescu. Cronici sentimentale”. Dominique a demarat o strângere de fonduri pentru publicarea cărții, iar Mircea Lucescu s-a numărat printre susținători. Cartea a fost lansată pe 1 februarie 2015.

Din scrierile lui Stanciu, fiica fotbalistului cu 89 de selecții și 5 goluri la națională a reținut modul în care tatăl ei îl descria pe antrenor în perioada calificării la EURO ’84. „Toate, ca rezultat al pedagogiei, profesionalismului și tactului antrenorului nostru, Mircea Lucescu…”. Dominique a adăugat propria concluzie: „În aceste cuvinte se află, cred, esența legăturii lor: profesionalismul”.

Gestul discret care i-a schimbat destinul

Legătura dintre Dominique și Mircea Lucescu a devenit una personală într-un moment decisiv. „Despre performanța de a fi admisă în clasa de Film Documentar la Facultatea de Film din München, împreună cu doar nouă alți tineri, i-am povestit mândră domului Lucescu în aceeași vară”, povestește ea. Atunci i-a mărturisit că nu știa cum se va descurca financiar într-un oraș atât de scump.

Reacția antrenorului a fost imediată și neașteptată. „Fără ezitare, mi-a oferit o bursă pentru început de drum. A făcut-o discret și firesc, fără să transforme gestul într-un merit public. Discreția și modestia lui m-au făcut să îl respect și mai mult”. Sprijinul a avut un impact major asupra carierei sale. „Încrederea lui în potențialul meu mi-a dat o forță uriașă. Așa îmi imaginam că trebuie să se fi simțit și tata, susținut de încurajarea lui. Cu încrederea primită am realizat cel mai bun film al anului în primul an de facultate, iar acel film studențesc a ajuns la multe festivaluri importante, inclusiv la Cannes”.

Ultimul mesaj de la Il Luce

În iulie 2025, de ziua de naștere a antrenorului, Dominique i-a scris pentru a-i mulțumi din nou pentru ajutorul oferit cu ani în urmă. Răspunsul primit avea să fie ultimul schimb de mesaje dintre ei. „Și eu te îmbrățișez afectuos și mă bucur că am putut să-ți fiu de folos. Tatălui tău îi păstrez o amintire călduroasă și un mare respect. A fost senzațional ca sportiv și ca om! Să ne vedem cu bine! Mircea Lucescu”.

Scrisoarea se încheie cu o notă plină de prețuire și speranță. „Din păcate, nu ne-am mai văzut, dar sper că el și tata se reîntâlnesc acum în lumea de dincolo. Cu infinită prețuire, Dominique Michaela Klein”.