# Sportivul paralimpic din Cluj se antrenează doar o dată pe săptămână

> Alexandru Deaconu, jucător de baschet în scaun rulant din 2002, își împarte viața între job și sport. Echipa sa se antrenează o singură dată pe săptămână din lipsa sălilor.

Publicat: 29 aprilie 2026, 08:45 · Autor: Crina Tudor · Categorie: [Sport](https://joo.ro/articole/sport/index.html.md) · Pagina web: https://joo.ro/sportivul-paralimpic-din-cluj-se-antreneaza-doar-o-data-pe-saptamana/ · Publicație: Joo

![Alexandru Deaconu](https://joo.ro/wp-content/uploads/2026/04/Alexandru-Deaconu-1777441539-1024x576.webp)

Alexandru Deaconu, jucător de baschet în scaun rulant la Cluj, își împarte viața între un loc de muncă solicitant și pasiunea pentru sport, pe care o practică din 2002. El merge la serviciu în fiecare dimineață, iar seara se dedică antrenamentelor, în ciuda condițiilor dificile. Se descrie ca fiind o persoană plină de viață și deschisă.

„Sunt o fire creativă, sociabilă, îmi place să glumesc și să râd, atunci când e nevoie. Îmi place să ascult lucruri interesante pe care cineva le povestește, nu mă plictisesc așa ușor. Îmi place să vorbesc cu prietenii, activitatile sportiva, baschet, schi, înot”, mărturisește Alex.

## Alegerea baschetului și competiția națională

Deși a cochetat și cu alte discipline sportive, precum tenisul de masă și înotul, Alexandru Deaconu a fost atras definitiv de spiritul de echipă din baschet. El a rămas fidel acestui sport de mai bine de două decenii. „Păi din 2002 jucăm noi baschet la Cluj. Mi-a plăcut acest sport, mie îmi place sportul de echipă. Și am zis că vreau să rămân pe partea asta de baschet”, explică sportivul.

În prezent, campionatul național de baschet în scaun rulant din România este format din șapte echipe. Competițiile se desfășoară sub formă de turnee, un exemplu fiind cel organizat la Arad pe 28 martie, unde echipa din Cluj a jucat împotriva formațiilor din Arad și Satu Mare.

## Un singur antrenament săptămânal din lipsa sălilor

Una dintre cele mai mari provocări pentru echipa lui Alexandru este lipsa infrastructurii. Din această cauză, sportivii se pot antrena o singură dată pe săptămână, într-o sală a unei facultăți din oraș. „Din păcate, noi o dată pe săptămână. Nu avem sală. Clujul fiind foarte mare, sălile sunt foarte ocupate”, spune el.

Dacă ar avea propria sală, situația s-ar schimba complet, permițând un program de pregătire mult mai riguros. „Cu siguranță, da. Atunci ne-am putea face timp pentru a face antrenamente. După serviciu, noi suntem cu serviciu, seara ne-am găsit timp să jucăm”, adaugă Alexandru. Chiar și în aceste condiții, pasiunea rămâne la cote înalte. El merge constant la meciurile echipei locale, având abonamente primite din partea clubului. „Avem abonamente oferite de echipă, pentru că noi jucăm baschet, atunci ei ne oferă gratuit”. Idolul său din baschet este Stephen Curry.

## Îngrijorarea privind lipsa noii generații

Dincolo de problemele logistice, o altă îngrijorare majoră este lipsa tinerilor care să se alăture mișcării paralimpice. Alexandru Deaconu observă că majoritatea sportivilor actuali au trecut de 30 sau 40 de ani, iar o nouă generație întârzie să apară. „Vedeți că toți cu care ați vorbit, avem peste 30 ani, 40 Nu vine tineretul”.

El consideră că tinerii din ziua de azi au alte preocupări, fiind mai atrași de tehnologie decât de sport. „Da, se simte. Se simte că preferă să stai mai mult pe telefon. Pe calculator, da. Din păcate nu aducem…”, explică sportivul. Atragerea lor către sălile de sport este un proces dificil, mulți preferând să rămână acasă.

## Experiența internațională și viața de zi cu zi

Alexandru și colegii săi au reprezentat România în competiții internaționale desfășurate în țări precum Turcia și Germania. Chiar dacă nu au obținut mereu victorii, experiența acumulată a fost valoroasă. „Știam că ei sunt mai buni, dar am zis că mai bine mergem, că să avem de unde învăța”, povestește el.

Diferența de nivel este pusă pe seama investițiilor superioare din alte țări, unde sportivii se pot dedica exclusiv performanței. „Da. Și se investește în ei. Și ei doar asta fac. Ei nu lucrează. Poate că au și alte job-uri. Mai mult pe sport”. În România, situația este diferită, sportivii paralimpici fiind nevoiți să aibă un loc de muncă pentru a se întreține. „Toți lucrăm pentru că trebuie să ne susținem. Mai ales la mine la Cluj chiriile sunt foarte scumpe”, spune Alexandru.

În prezent, el lucrează la Protecția Copilului, în cadrul Comisiei de Handicap. Parcursul său profesional include posturi de cusător la o firmă de echipament sportiv, operator de date, tehnoredactor și pedagog social.