Până la adânci bătrâneți… – Elle.ro

0

Era o dimineață geroasă de ianuarie când am început să vorbim în redacție și, în cele din urmă, să îmi iau la întrebări colegii despre filmele lor romantice preferate, de la comedii dulcege la drame lacrimogene în care, am căzut aproape toți de acord, „până la urmă ea moare”. Conversația noastră purtată cu zâmbete largi pe buze ne-a adus aminte de tot ce obișnuiam să credem despre dragoste și de tot ce am învățat (sau credem că am învățat) despre ea din filme.

Și chiar acesta era subiectul pe care încercam cu ardoare să îl abordez, dat fiind că o mulțime de cercetători mult mai serioși decât noi s-au pus de acord asupra faptului că, inevitabil, filmele pe care le vedem (așa cum se întâmpla în trecut cu cărțile sau, chiar mai devreme, cu poeziile) ne formează idealuri și ne declanșează așteptări despre felul în care ar trebui să arate și să se simtă dragostea. Și nu am putut să nu remarc felul nostalgic în care povesteam despre dragostea dintr-o vreme care trecuse cu mult înainte ca noi înșine să o experimentăm cu adevărat. Viața ne învățase între timp că felul în care ne uitam la dragoste era (măcar în mare parte) greșit, însă idealul persista acolo, în adâncul nostru, cât să îl privim cu o oarecare tristețe pentru că nu a fost vreodată împlinit.

Dacă ești curioasă, află că filmele noastre romantice preferate se împart între comedii precum Jurnalul lui Bridget Jones (Mădălina) și drame ca Toamnă la New York (Barbara), dar nu au lipsit nici clasicele ca Dirty Dancing (nimeni, niciodată, se pare, nu o va mai da la o parte pe Baby, cel puțin nu pentru Denisa și Domnica), apărut de mai multe ori între preferințele colegelor mele, sau filmele de autor ca In the Mood for Love (preferatul lui Maurice). Dar sunt și pelicule mai recente care ne-au atins…

 

Citeste continuarea AICI

Leave A Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.