Maurice Munteanu: Jurnal de #stauacasă 7

0

Sigur, aș fi putut începe oricând cu una dintre capodoperele lui Hitchcock, să spunem cu Funia. Dar „Funia” este mai mult un thriller. Or, eu mă încăpățânez să recomand filme polițiste. Nu, nu polițiste în sensul tâmp, am venit, bang bang, i-am eliminat și la final am fugit cu victima. Polițiste în sensul bun. Genul acela de filme polițiste care te urmăresc o viață întreagă. Și care, polițiste fiind, pot fi considerate geniale.

Am fost tentat să răsuflu ușurat și să spun că gata, știu cu ce încep. Cu Filiera Franceză. Oh, superb, impecabil filmat. Dar nu suficient de polițist, deși e foarte polițist, încât să îl recomand într-un top personal.

Să știți că nu mi-a fost ușor, pentru că am devorat genul de-a lungul anilor. De-abia acum, la a treia cafea (ultima fără cofeină), m-am decis.

În ceea ce mă privește, orice mic curs de inițiere în lumea filmelor polițiste ar trebui să debuteze în forță cu Garde à vue, poezia noir a lui Claude Miller, din 1981. Așa l-am descoperit pe Michel Serrault, unul dintre titanii cinematografiei franceze, așa m-am reîndrăgostit de Lino Ventura, așa am știut că Romy Schneider încetase de mult să mai fie Sissi. Plouă atât de frumos în filmul ăsta și societatea franceză a epocii este prezentată atât de limpede, încât, pur și simplu, va trebui să-l vedeți. O să vă placă în carantină după această lecție de cinematografie.

Nu vă grăbiți, pentru că ajungem imediat și la New York, de mână cu Jane Fonda & Donald Sutherland, cu ajutorul unuia dintre cele mai bune filme polițiste care s-au făcut vreodată – Klute. Alan J. Pakula pare că s-a răzbunat un pic pe francezi, pare că și-ar fi spus: le…

 

Citeste continuarea AICI

Leave A Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.