Îți bate inima prea tare? Acest simptom poate fi semnul unei boli grave

0

Suntem obișnuiți ca inima noastră să bată mai tare atunci când facem o activitate fizică solicitantă, suntem într-o situație stresantă sau trecem printr-un moment cu o încărcătură emoțională puternică. Însă, ce se întâmplă atunci când bătăile inimii își mențin ritmul rapid chiar și în condiții de repaus? În continuare, vei afla ce reprezintă ritmul inimii, cum se măsoară, care sunt bolile în care poate apărea accelerarea ritmului cardiac dar și care sunt modalitățile de tratament.

Ce este frecvența cardiacă?

Frecvența cardiacă sau pulsul indică numărul de contracții pe care inima le efectuează într-un minut, pentru a pompa sânge în organism. În general, pulsul variază de la persoană la persoană, însă este considerat normal dacă se află în intervalul 60-100 de bătăi pe minut, în condiții de repaus. Un puls mai mare de 100 de bătăi pe minut poartă numele de tahicardie, iar sub 60 de bătăi pe minut se numește bradicardie.

Determinarea pulsului se face prin numărarea bătăilor resimțite în decurs de un minut, prin plasarea degetelor la nivelul încheieturii, plicii cotului sau în partea laterală a gâtului.

Care sunt factorii care pot produce creșterea pulsului?

  • Temperatura ambientală crescută 
  • Fumatul 
  • Consumul de alcool 
  • Stresul sau oboseala extremă
  • Medicamente, precum hormonii tiroidieni, descongestionantele nazale, bronhodilatatoarele
  • Utilizarea drogurilor

Care sunt simptomele tahicardiei?

Accelerarea pulsului scade eficiența inimii de a pompa sânge și afectează gradul de oxigenare a țesuturilor. Acest fapt duce la:

  • Dificultăți în respirație 
  • Senzație de amețeală 
  • Palpitații 
  • Durere în piept 
  • Leșin 

Totuși, unii pacienți pot prezenta tahiaritmii fără să manifeste niciun simptom.

 

Tipuri de tahicardie

Tahicardia poate fi de mai multe feluri, în funcție de zona inimii care cauzează creșterea ritmului cardiac. Cele mai întâlnite tipuri sunt:

  • Fibrilația atrială 
  • Flutterul atrial 
  • Tahicardia supraventriculară 
  • Tahicardia ventriculară 
  • Fibrilația ventriculară 

Fibrilația atrială

Fibrilația atrială este cea mai întâlnită tulburare de ritm și este cauzată de emiterea unor impulsuri electrice aleatoare la nivelul atriilor (camerele superioare ale inimii). Aceste impulsuri neregulate conduc la contracția rapidă și haotică a mușchilor atriilor, fiind resimțită sub forma unui puls rapid, dar neregulat.

De cele mai multe ori tratamentul fibrilației atriale constă în administrarea de medicamente care să controleze ritmul cardiac (antiaritmice) și care să prevină accidentul vascular cerebral (anticoagulante). Totuși, în anumite situații, poate fi necesară distrugerea celulelor inimii responsabile de tulburarea de ritm, procedura fiind cunoscută sub numele de ablație a fibrilației atriale.

Flutterul atrial

Și flutterul atrial este produs prin descărcarea unor impulsuri electrice la nivelul atriilor, însă, spre deosebire de fibrilația atrială, ritmul din flutterul atrial este regulat. Tratamentul flutterului atrial este similar celui indicat în fibrilația atrială.

Tahicardia supraventriculară

Tahicardia supraventriculară apare ca urmare a unor descărcări electrice cu origine deasupra ventriculelor (camerele inferioare ale inimii) și poate fi cauzată de anumite defecte congenitale ale inimii. Tratamentul constă în administrarea unor medicamente pentru controlul ritmului, însă, uneori, poate fi necesară ablația.

Tahicardia ventriculară

Spre deosebire de tahiaritmiile prezentate mai sus, tahicardia ventriculară și fibrilația ventriculară apar ca urmare a descărcării unor impulsuri electrice anormale la nivelul ventriculelor. Tahicardia ventriculară poate fi cauzată de:

  • patologii cardiace: boală cardiacă ischemică, cardiomiopatie dilatativă sau cardiomiopatie hipertrofică 
  • defecte structurale ale inimii 
  • medicamente care prelungesc intervalul QT (antibiotice, precum azitromicina sau levofloxacina) 
  • supradozarea digoxinei 
  • scăderea concentrației plasmatice a potasiului, calciului sau magneziului 

Abordarea terapeutică a tahicardiei ventriculare constă în conversia la ritm sinusal prin aplicarea șocului electric sau prin administrarea unor medicamente. Pe termen lung, se pot administra medicamente antiaritmice, se poate implanta un defibrilator sau se face o pentru ablație.

Fibrilația ventriculară

Rămasă netratată, tahicardia ventriculară se poate transforma rapid în fibrilație ventriculară, tulburare ce constă în contracția rapidă, haotică și ineficientă a inimii. Fibrilația ventriculară este considerată cea mai gravă tulburare de ritm, fiind, de altfel, cea mai frecventă cauză a morții subite. Tratamentul fibrilației ventriculare constă în aplicarea șocului electric pentru conversie la ritm sinusal.

În concluzie, creșterea ritmului cardiac poate fi semnul unor tahiaritmii cu risc sporit de complicații și deces, consultul medical fiind imperios necesar de la prima apariție a simptomelor.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.