Documentarul despre Michael Jackson care nu spune nimic nou despre el, ci despre noi

Nu e nimic cu adevărat nou în Leaving Neverland, documentarul despre Michael Jackson care spune poveștile a două dintre victimele sale presupuse, Wade Robson și James Safechuck. Filmul lui Dan Reed, care a avut premiera mondială la Sundance a făcut valuri în toată lumea și acum ajunge și la publicul din România, nu prezintă dovezi de necontestat ale faptului că Michael Jackson era un pedofil abuzator și nici nu servește drept curte de judecată. Ceea ce face, însă, este să ne arate, prin intermediul poveștilor celor doi, urmările pe care le poate avea acest gen de abuz asupra unor oameni, asupra vieților lor, asupra familiilor lor. Și mai face ceva documentarul despre Michael Jackson: ne pune în față o oglindă și ne dă ocazia, ca societate, să ne mai hotărâm încă o dată dacă vrem să credem victimele abuzurilor sexuale sau nu.

În documentarul despre Michael Jackson Leaving Neverland avem ocazia, pe parcursul a aproape patru ore, să îi vedem pe cei doi bărbați pe care i-am pomenit mai sus povestind cu foarte multe detalii relațiile lor personale cu Michael Jackson și felul complicat și amănunțit în care au fost seduși de acesta, de imaginea lui strălucitoare, de talentul său neegalat, de întreaga construcție pe care acesta o realizase în jurul său, prin intermediul fermei Neverland, un paradis al copilăriei perpetue, al cadourilor și al unui tip de persuasiune căruia i-au căzut victime nu numai ei, ci întregile lor familii (ca și, de altfel, multe alte familii care s-au văzut puse în același tip de situație). Nu am să încerc să povestesc aici prea multe, căci Leaving Neverland e de văzut pe cont propriu, așa cum sunt și de tras concluzii pentru fiecare. Dar poate că merită revizitat un istoric al acuzațiilor de abuz sexual împotriva…