De ce fluidizarea genurilor nu e un trend trecător, ci un pas înainte

După ce Billy Porter a apărut la Oscaruri în ținuta semnată Christian Siriano, pe jumătate frac, pe jumătate rochie de prințesă’, social media a avut de tot felul de reacții, dar nimeni nu a putut rămâne neutru. Oamenii se vor simți foarte inconfortabil când îmi vor vedea fundul negru într-o rochie de bal, însă nu e treaba nimănui decât a mea’, a declarat starul hit-ului Amazon Pose (serialul poate fi urmărit pe Netflix) pentru Vogue, înainte să defileze pe covorul roșu. Portor a sperat că va provoca lumea să-și mai fludizeze limitele mentale dintre genuri, și pot spune că la mine a funcționat! Îmi venea pur și simplu să-l aplaud ca la operă, și nu neapărat pentru curaj sau pentru că m-a intrigat, ci pentru că arăta superb! Și, recunosc, mi-ar plăcea să am (unde) și să port acea rochie splendidă, de catifea.

Apoi, să ne amintim că înainte de asta, la Globurile de Aur, fluidizarea genurilor a fost o temă importantă de discuție, începând cu actorul din American Horror Story, Cody Fern, care a purtat o bluză parțial transparentă, alături de păr ondulat și pleoape fardate, și până la Judy Greer, care a ales un costum masculin cu papion. OK, de la Marlene Dietrich și până la Angelina Jolie, faptul că femei celebre îmbracă costume bărbătești nu e o noutate, însă diferența constă în linia croiului. Și anume că modelul nu era o variantă hipersexualizată sau chiar fetișistă a fracului, ca până acum, ci una care nu subliniază deloc talia, dar în schimb aduce în discuție faptul că limitele dintre genuri încep să se piardă în ceață.

Fluidizarea genurilor, schimbarea generației Z

Desigur, acest lucru e mai mult valabil pentru generația Z (cei născuți între 95 și 2005), care nu mai vede genul ca un parametru definitoriu pentru o persoană, delimitat de însușiri, culori,…