Confesiune: Și dacă, totuși, eu sunt de vină?

Nu este o confesiune cu final fericit, poate asta ar trebui să știi de la bun început. Dar sunt sigură că multe femei se vor regăsi în cuvintele mele.

A încerca să îți găsești un partener potrivit ție după ce ai petrecut 8 ani într-o relație sigură, fericită și plină de momente frumoase, este mai greu decât mi-aș fi imaginat. Da, poate și dating-ul s-a schimbat și poate că și așteptările mele au ajuns la un nivel mai înalt (nu te gândi la celebra frază „deștept, frumos și cu bani”).

De ce este atât de greu să găsești o persoană cu care să poți vorbi pe orice temă, cu care să ai o chimie, care să nu te judece de la prima întâlnire, care să nu își dorească doar sex? Poate ți-ai pus și tu această întrebare. Da, este foarte greu și tind să cred că deja este imposibil.

Știu că teoria e plictisitoare și ai auzit-o de atâtea ori așa că aș vrea să îți împărtășesc din experiențele mele, după 2 luni extrem de ciudate de întâlniri și flirt.

Prima întâlnire după ce am decis să pun capăt unei relații care nu ducea nicăieri a fost cu un bărbat cu care interacționasem de câteva zeci de ori pe facebook – Amuzant, politicos, capabil să poarte conversații interesante ore în șir. Timp de 3 ore cât a durat întâlnirea mi-a povestit, cu foarte, foarte puține cuvinte, cât de apreciat este el la locul de muncă, despre pasiunea lui pentru mașini, mi-a reproșat că am ales să beau un pahar de vin („Tu știi câte accidente de mașină se întâmplă de la un singur pahar de vin? Ești inconștientă? Face rău și organismului! Alcoolul îngrașă”).

Nu îmi aduc aminte de când nu m-am mai plictisit și enervat în același timp la o întâlnire! Ca să nu mai vorbim de faptul că părea foarte mândru de faptul că el și-a comandat apă (doar mie mi se pare ciudat??) și mult…