Ce să înțelegem din cele trei variante de tratament pentru coronavirus? (de Roxana Voloșeniuc)

În ultimii ani încrederea în autorități a scăzut mult în România, și a început să scadă treptat, până ce a bubuit realmente odată cu legile justiției schimbate după bunul plac al unora, și uneori în toiul nopții. Aceste lucruri te-au făcut pe tine, cetățeanul de rând, să vrei să te informezi singur și să știi despre lucruri care în mod normal ar trebui să-i privească doar pe cei abilitați: legislație, judecători, procurori etc.

E ca și cum politicienii s-ar năpusti peste sistemul sanitar, ar începe să le spună doctorilor cum să opereze și mai ales pe cine, iar tu, cel de acasă, buimăcit de tupeul politicienilor, te pui cu burta pe carte și începi să studiezi ca să știi cum să-i combați: cum se fac operațiile pe creier, cum se scoate apendicele… E ridicol.

Această criză se simte mai cu seamă acum, în aceste zile. Noi nu ne mai bazăm pe autorități, ci căutăm bezmetici să ne găsim propriile răspunsuri pentru că, deh, ne e frică să nu se repete situațiile de la Colectiv, când „toți erau tratați ca în Germania” și toate spitalele raportau că au de toate (nu și infecții nosocomiale, despre care știm acum că aveau din plin). În realitate știți foarte bine care a fost deznodământul.

În plus, autoritățile nu comunică eficient și transparent, multe dintre Direcțiile de Sănătate Publică refuză să mai ofere informații jurnaliștilor și trimit pe toată lumea către Grupul de Comunicare Strategică, a cărui strategie de (ne-comunicare e greu de înțeles pentru noi, cei speriați, de acasă.

În fine, așa îmi scuz eu azi paranoia care m-a cuprins și nu înțeleg de ce fiecare țară își tratează diferit pacienții infectați cu…