Actorii din Stranger Things vorbesc despre adolescența în fața camerelor de filmat

În fața uneia dintre scenele Opener Festival, unul dintre cele mai populare festivaluri de muzică din Europa, începe să se strângă lumea: zeci de puștani îmbrăcați foarte fashionable și câțiva tați săriți de 40 de ani, pe care probabil fetele lor i-au dat pe față cu sclipici. Tensiunea se taie cu cuțitul, iar când se dă drumul la mașina de fum și se aude muzica de început, publicul o ia razna și încearcă să surprindă orice se poate cu smartphone-ul atașat de mână. Nu suntem, însă, la un concert. În uralele mulțimii apar, pe rând, Caleb McLaughlin și Finn Wolfhard, doi dintre puștii-vedetă din Stranger Things, veniți în Polonia pentru a promova sezonul 3 al serialului Netflix.

Pentru cei doi, toată nebunia a început pe 15 iulie 2016, când cele 8 episoade din primul sezon Stranger Things au ieșit în lume. Suntem în anii ’80 în Hawkins, Indiana – genul de orășel în care toată lumea se știe cu toată lumea și unde nu se întâmplă niciodată nimic, până când un băiat dispare peste noapte în condiții cel puțin suspecte. O gașcă de băieți cu afinitate pentru mistere încearcă să afle ce s-a întâmplat și împreună dau de tot felul de conspirații, un monstru venit dintr-o altă lume, de un laborator secret al guvernului și de o fată cu puteri telekinetice. Nu știu despre voi, dar vacanțele mele de vară sigur nu aveau nici măcar o mică parte din toate astea. Serialul e un mix de nostalgie optzecistă venită pe filiera unor filme clasice de tip coming of age, ca Stand By Me și The Goonies sau SF-horror, ca E.T. și Alien, care m-a cucerit din prima. Nu mă așteptam însă să devină un fenomen global, fascinând adulți și copii deopotrivă, și să se transforme într-unul…