10 semne că dorești să-ți controlezi excesiv partenerul

Mi-a luat mult timp să-mi dau seama că, odată ajunsă acasă, trebuie să schimb registrul și să renunț la apucăturile mele, care îmi asigură poate eficiența muncii într-o echipă, dar care nu sunt neapărat indicate în viața de cuplu. Pentru că la birou îmi place să mă asigur că totul este perfect planificat, că nu vor exista întârzieri de nici un fel, că treaba merge „ca unsă”.

Doar că acest mod de a funcționa, de mare folos într-o corporație, poate fi extrem de iritant într-o relație, generând tensiuni la tot pasul. Relația de cuplu nu funcționează după aceleași reguli ca ale unei companii, unde cuvintele-cheie sunt „succesul” și „eficiența”, ci se bazează (mai) mult pe compromisuri mărunte.

Am prietene care se bucură de mult succes în carieră, dar ale căror vieți sentimentale sunt pe marginea dezastrului. Iar replica pe care o aud cel mai des de la ele este: „I-am spus ce vreau, ce aștept de la el, și pare că-i intră pe o ureche și îi iese pe alta. Simt că trebuie să pun eu mâna și să fac totul, altfel se alege praful. Omul ăsta nu face nimic cum trebuie! Nu mă ajută mai deloc!”.

Evident, devin suspicioasă când aud astfel de confesiuni și mă întreb dacă acei bărbați chiar nu sunt în stare de nimic sau sunt prietenele mele prea exigente. Oare chiar nimic nu se face fără ele? Sau poate se face, dar nu exact în felul în care și-ar dori ele? Și astfel se intră într-un cerc vicios, în care spălatul vaselor, aranjatul farfuriilor și dusul gunoiului devin niște chestiuni cărora li se acordă o importanță capitală, iar feedback-ul partenerilor este pe măsură.

Ea este în permanență nemulțumită, el se simte criticat non-stop și se implică din ce în ce mai puțin, ea este și mai dezamăgită, iar el se retrage aproape total. În final, ea are o cădere…