„Nu îmi propun să îl emoționez pe spectator, ci să intre într-o zonă în care să își pună întrebări.” – despre filmul de dans, cu coregrafa Simona Deaconescu

În 2014, filmul de dans era mai degrabă un OZN în peisajul cultural românesc. Existau, desigur, câteva producții autohtone, dar nu mult mai mult de atât atunci când coregrafa și regizoarea Simona Deaconescu, împreună cu producătoarea Anamaria Antoci, au pus bazele primului festival de film de dans de la noi – Bucharest International Dance Film Festival. Succesul primei ediții le-a făcut să continue, iar cinci ani mai târziu sunt pregătite să ducă lucrurile la următorul nivel. Simona Deaconescu, care a studiat în paralel regia de film și coregrafia și a fondat propria companie independentă de dans, Tangaj Collective, este una dintre cele mai cunoscute coregrafe românce. Când vine vorba de BIDFF, însă, calitatea ei de artistă trece pe planul doi: „După ediția din 2016, asta mi-am propus – să nu am preferințe, pentru că eu, ca artist, nu pot să fiu egală cu mine ca programatoare la acest festival. Festivalul înseamnă altceva, este dedicat unei comunități, și niciodată nu este despre ce îmi place mie. Este despre ce e important de arătat, iar filmele trebuie să fie diferite, să atingă cât mai multe subiecte și interese estetice.” 

De trei ani încoace, festivalul are și o competiție națională, ceea ce înseamnă că lucrurile au început să se miște. Am fost curios dacă există vreo temă comună a creatorilor români, iar Simona mi-a povestit că această secțiune e foarte asemănătoare practicilor de la noi, și din film, și din dans: „Poate e mult de spus că sunt filme de autor, dar fiecare regizor are o personalitate foarte puternică și o viziune clară asupra lucrului pe care vrea să-l spună. Și atunci este destul de greu să vezi un fel de trend…