Noua frumusețe. Adevăr sau minciună?
Să luăm, de exemplu, cazul Balenciaga. Pionierul imaginii alternative, cel care a lansat campanii atipice pentru industrie, în care apăreau oameni obișnuiți, oameni reali, oameni pe care îi poți întâlni la piață sau la metrou, Demna Gvasalia le-a deschis tuturor apetitul pentru un nou tip de comunicare. O mișcare inteligentă, în deplin acord cu noile standarde de corectitudine politică.
După ani de zile în care noi toți am considerat-o pe Naomi Campbell un ideal de frumusețe, ni se spune că acum e OK să nu fii Naomi Campbell, că e OK să te iubești așa cum ești – mică, grasă, acneică, cu o dantură imperfectă. OK, toate bune și frumoase. Dar, atunci, de ce eu nu încap în pantalonii din denim măsura 54 de la Balenciaga? Nici măcar nu sunt obez – am, adevărat, un exces de kilograme, dar sunt departe de o extremă. Și, cu toate acestea, nici pantalonii de la Gucci nu mi se adresează. De fapt, sunt foarte puține brand-uri la ora actuală care păstrează o coerență legată de măsuri – pentru că măsura 54 e de cele mai multe ori măsura 50. Și atunci cum facem? E OK sau nu e OK să fii grăsuță? E OK, dar nu te îmbraci nici de la Gucci, nici de la Balenciaga, nici de la Prada. Te îmbraci de la H&M, pentru că acolo poți găsi și un XXL.
Îmi aduc aminte de una dintre campaniile Balenciaga, cu un styling semnat Lotta Volkova, stilista preferată a lui Gvasalia – în campanie apăreau diverși cetățeni cu figuri specifice fostei Uniuni Sovietice, purtând sacouri care țipau a second hand, dar care costă, în medie, 2.500-3.000 de euro. Or, atunci, ce ar trebui să înțeleagă tânăra fashionistă? Că nu mai trebuie să meargă în SH-urile de lângă gară, ci că ar trebui să meargă la…
Citeste continuarea AICI