Moda nu e rasistă, oamenii ei sunt (cel puțin ignoranți)

Moda nu e rasistă și nici nu are cum să fie, astea sunt cuvintele pe care le-am tot auzit în ultimele săptămâni, de când au ieșit la iveală, unele după altele, tot soiul de scăpări ale marilor (și mai micilor case) care au utilizat imagini ce amintesc de blackface în colecțiile lor.

Mai întâi, un pic de context. Blackface este practica veche de sute de ani deja care pune oameni albi, caucazieni, într-un machiaj exagerat ce amintește de persoanele de culoare, pentru amuzament. Obiceiul pare să dateze de pe când, în Portugalia, erau expuși cei care urmau să fie vânduți ca sclavi. Mai târziu, pe la 1800, au început să apară show-urile itinerante care portretizau oamenii de culoare prin intermediul actorilor albi, vopsiți pe față cu cremă de pantofi sau orice altceva, cu buzele mărite ridicol și vopsite în roșu strident și cu albul ochilor ieșit în evidență. Ei bine, obiceiul ăsta a dăinuit, în așa măsură încât exista și acum 20-30 de ani în show-urile TV din Marea Britanie, în ciuda protestelor cum că manifestarea ar fi rasistă. De ce rasistă? Pentru că ridiculizează o întreagă rasă, pentru că o portretizează drept sub-umană, pentru că rasa respectivă nu se reprezintă pe sine, ci o caricatură îi servește drept purtător de cuvânt. Nu cred că e necesar să dezvolt mai mult – istoria comunităților negre în America și Europa poartă încă urmele dureroase ale acestui mod de a privi o întreagă rasă și cred că ține de fiecare dintre noi să ne educăm măcar un pic pe această temă, nu pentru că a fi corect din punct de vedere politic este o prioritate, ci pentru că ar trebui, ca oameni, să avem atâta empatie încât să nu jignim cu bună știință pe alții.

Ceea ce îmi amintește că o persoană apropiată îmi spunea…