Istoria lumanarilor. De ce si de cand folosim lumanarea?

Lumanarea este una dintre sursele de lumina si de caldura folosite inca din cele mai vechi timpuri. Formata dintr-un fitil si un bloc de combustibil solid, aceasta a fost folosita inca din anul 3000 inainte de Hristos, atunci cand egiptenii si cretanii le confectionau din ceara de albine.

Inainte de aparitia electricitatii lumanarile si lampile cu ulei erau principalele forme de iluminare, ceea ce a dus la aparitia unor suporturi lumanari foarte interesante si complexe si la dezvoltarea unui numar din ce in ce mai mare de tipuri, in functie de materialul solid folosit.

Odata cu aparitia electricitatii, rolul de iluminare al lumanarii a disparut, insa acest accesoriu luminos a ramas foarte prezent in societate, simbolizand celebrarea, decorand casele si birourile sau aducand relaxare.

Care este istoria detaliata a lumanarilor?

Desi ideea de lumanare era, asa cum am amintit, prezenta in Egiptul Antic, cei care au fost creditati ca primi dezvoltatori ai lumanarilor au fost romanii. Aceștia scufundau papirusul laminat in ceara de albine sau in grasime animala si il foloseau pentru a-si lumina casele, pentru a putea calatori pe tip de noapte sau pentru a organiza ceremonii religioase.

Nu doar in Europa sau in Egipt se folosea lumina obtinuta prin arderea unor grasimi sau ceruri. In China erau folosite lumanari turnate in tuburi de bartie de orez si formate dintr-o cara provenita de la o insecta indigena.

Japonezii foloseau si ei lumanari facute din ceara extrasa din nuci iar indienii obtineau ceara prin fierberea fructelor produse de copacul de scortisoara.

Din Evul Mediu, interesul pentru lumanari a crescut iar produsele din care acestea au inceput sa fie facute au fost diversificate. Ceara de albine devenind unul dintre principalele ingrediente pentru fabricarea lor, alaturi de grasimea animala. Spre deosebire de seul animal, ceara de albine ardea curat, nu afuma incapera si avea un miros placut si dulce. Din pacate, costul lumanarilor din ceara era unul destul de mare, ceea ce a insemnat ca foarte putini oameni isi permiteau sa le foloseasca acasa.

In secolul XVIII a aparut o prima schimbare majora in productia de lumanari, odata cu dezvoltarea vanatorii de balene. La fel ca si ceara de albine, grasimea de balena nu producea mirosuri respingatoare si putea asigura o lumina puternica. Data fiind popularitatea vanatorii de balene, lumanarile de buna calitate au inceput sa fie accesibile si sa fie folosite acasa.

Ulterior, evolutia lumanarii a fost una continua, secolul XIX aducand descoperirea acidului stearic extras din acizii grasi de la animale si la aparitia cerii din parafina, obtinuta din petrol. Din pacate pentru acest produs, a aparut electricitatea, iar lumanarile, devenite mult mai eficiente si mai ieftine, au fost trecute cu vederea pentru o buna perioada de timp.

Popularitatea lor a ajuns sa fie din nou mare in prima jumatate a secolului XX, autnci cand lumanarile au inceput sa fie folosite drept obiecte decorative sau surse de miros placut. Acestea au inceput sa fie oferite cadou, sa ocupe un loc important in amenajarea locuintelor si sa fie foarte accesibile pentru oricine.