Ion Dichiseanu a jucat primul rol, într-o magazie, unde vecinii plăteau 1 leu intrarea! Confesiunile actorului de 85 de ani

Libertatea: De unde vi se trage pasiunea pentru actorie?
Ion Dichiseanu: Nu pot să spun că a fost gena, pentru că nimeni din neamul meu nu a fost actor. Muzica o aveam în sânge de acasă, de la părinți, bunici… Iar teatrul, primul contact l-am avut încă de mic. Eu sunt născut la Adjud. Eram copil și a venit o trupă din care făcea parte Radu Beligan.

L-am văzut într-o piesă a lui Tudor Mușatescu, „O crimă celebră”. De atunci, probabil, am fost așa de puternic marcat de teatru, de ce am văzut… Aveam vreo 7-8 ani. La pavilioanele CFR-ului (unde lucra tatăl său – n.r.), aveam o magazie, iar acolo erau cuptoare de pâine. Și acolo am făcut prima scenetă. Furam cearceaful de pe sârme, cu tot cu sfoară, pentru a face cortina, luam covorul din casă ca să fac ce vedeam prin poze. Frati-miu, având spirit comercial, îi invita pe vecini, ca să avem spectatori, cu un leu intrarea. Interpretam ce-mi trecea prin minte…

Un an în lagăr, la Salzburg: „Mâncam cu rândul, mâncare de la cazan”

Ce v-a marcat cel mai mult copilăria?
La 9 ani, am avut parte de o întâmplare teribilă: am fost luați prizonieri de către nemți și duși la Salzburg, într-o fabrică de bere pe care o transformaseră în lagăr. Clădirile erau bombardate, mâncam cu rândul, mâncare de la cazan. Fiind…