Despre dramele bărbaților pe care nu îi vrea nimeni

În ultima vreme, am tot văzut online cuvântul „incel” folosit ca reacție la remarci misogine, iar termenul a intrat rapid în vocabularul urban, odată cu popularizarea fenomenului… deci probabil o să îl auzi din ce în ce mai des. Totuși, ce înseamnă? Incelii (prescurtare de la involuntary celibates) sunt membrii unei subculturi online care se definesc ca fiind bărbați heterosexuali, incapabili să-și găsească o parteneră sexuală, în pofida faptului că își doresc una. Discuțiile online între comunitățile de inceli sunt caracterizate de misoginie, resentimente, victimizare, nostalgia dominației patriarhatului și de faptul că se simt îndreptățiți să primească sex de la femei (femoids, după cum le denumesc) – acestea fiind privite ca niște obiecte a căror singură valoare este cea de natură sexuală. În SUA au avut loc patru asasinate în masă (din care au rezultat 45 de decese) comise și revendicate de inceli din cauza frustrării sexuale. Comunitățile de inceli sunt criticate de media deoarece instigă la ură, violență, extremism și misoginie.

Vocabularul incelilor are mai mulți termeni specifici: Stacy – stereotipul bombei sexy pe care o doresc, dar care nu le răspunde avansurilor (drept urmare, are parte de ura acestei comunități), Betty – stereotipul femeii neatrăgătoare, și Chad – prototipul bărbatului cu o linie mandibulară puternică, ce indică masculinitate și sex-appeal, și drept urmare are și succes la femei. Pentru că incelii cred că motivul pentru care nu reușesc să aibă parte de o parteneră sau… măcar de sex e faptul că nu au bărbia conturată, puternică, definită. Da, ai citit bine. Pe principiul că orice bărbat se poate…