Consimțământul e sexy – și acest lucru nu trebuie niciodată pus sub semnul întrebării

De când suntem mici ni se insuflă un anumit tip de comportament pe care ar trebui să îl avem față de sexul opus. Noi, femeile, suntem învățate că ar trebui să așteptăm să fim curtate și să cedăm greu atunci când suntem abordate. Bărbaților li se transmite că trebuie să joace rolul de prădător, că sunt datori să încerce, fiindcă femeile, chiar dacă își doresc ceva, nu o arată. Boys will be boys a fost principiul care a ghidat multe generații și probabil cea mai uzuală scuză pentru comportamente deseori inadecvate. Fiindcă atunci când copilul tău e acuzat că a abuzat fizic sau verbal o fată, e mult mai ușor să îți spui „așa sunt băieții”, decât să încerci să îi explici ce a greșit.

Masculinitatea este greu de cuantificat, însă de cele mai multe ori e văzută în termeni de putere fizică, indisponibilitate emoțională sau rezultate sexuale. Încă din adolescență, băieții învață că principalul scop al unei relații cu o femeie este actul sexual. Virginitatea le e prezentată ca un lucru rușinos, de care trebuie să scape cât mai repede, indiferent de modul în care o fac. Sau că sunt stăpâniți de dorințe sexuale mult mai intense decât fetele și că e normal să nu și le reprime. Îi învățăm pe băieți că presiunea și insistențele sunt lucruri normale și necesare, pe care trebuie să le aplice dacă vor o relație cu o femeie. Dar folosim cuvinte ca „romantic” sau „metode tradiționale pentru a le descrie, când poate „intimidare” sau „abuz” ar fi termenii mai potriviți. Până și actele extrem de violente sunt prezentate, în artă sau în media, drept crime pasionale.

În acest context, nu-i de mirare că presiunile…