Anca Sigartău a avut susținere necondiționată din partea părinților să își urmeze visul de a deveni actriță. „Toată lumea le-a spus că e o nebunie: cum să dea fata lor la teatru? Săracii, i-am și scurtcircuitat, eram într-a XII-a când le-am spus, era foarte târziu. La un moment dat, ai mei nici nu mai voiau să spună. «Unde dă Anca? Nu dă nicăieri, nu mai face facultate!». Nu de teama de eșec, ci pentru că toată lumea reacționa dur: «Ce, sunteți nebuni? Cum să o lăsați să dea la Teatru, că nu se intră, nu are pe nimeni!»”.
Anca Sigartău avea și un plan de rezervă, în cazul în care pica la Teatru. Luase în calcul Conservatorul, se pregătise să dea la Canto, dar și ASE-ul pentru care se pregătise vreo trei ani.
„Așteptam un răspuns de la Doamne Doamne, că dacă nu intru din prima, nu am ce să caut la Teatru. Probabil că aș fi dat la Muzică, dar asta nu însemna că și intram. Oricum, condiția a fost – asta mi-a spus tata și mi s-a părut extrem de fair – că beneficiez de ajutorul părinților în primul an, după aceea urma să mă angajez și să mă întrețin singură. ASE-ul era la modă și era o dorință de-a mea. Probabil că nu avea nici o legătură cu realitatea, dar în capul meu era să mă duc și să fiu recepționeră la mare sau la munte……
Citeste continuarea AICI
